Ce aș interzice eu? Sandale, burți și? (1)
Ca tot românul, am și eu niște chef de interzis lucruri.
Dacă toată lumea ar interzice tuturor tot felul de lucruri, am avea o lume mai bună, în care nu ai mai putea să faci nimic din ceea ce-ți place. Dar ar fi o lume bună, o lume nouă, ordonată, cu oameni cuminți, lipiți de ecranele și tastaturile lor, într-un paradis virtual în care libertatea va fi la cote maxime.
Mie personal îmi place viața offline. Mă scuzați: iubesc viața offline. Admir tinerii, mă comport grijuliu la bătrânii și mă leg de copacii pe care politicienii bucureșteni vor să-i hăcuiască.
Cu toată iubirea mea pentru oameni și pentru planetă, sunt câteva obiecte folosite de oamenii mei dragi pe care le-aș interzice.
Iar pe cei care ar încălca regulile mele, i-ar pedepsi aspru și repetat. Iată lucrurile pe care eu le-aș interzice, motivele mele și pedepsele pe care le-am gândit.
Obiect: sandalele împuțite ale românilor.
Motiv: Le-aș interzice pentru că pur și simplu sunt sătul de toate unghiile galbene pe care le-am văzut vara asta, damful picioarelor în tramvai și de aspectul degetelor de cârnați-încovoiați.
Pedeapsa: Purtătorii de sandale ar fi obligați să aibă un buletin gros, de 1 cm, în format A4 pe care să nu-l poată preschimba doar dacă renunță la sandale și își aranjează unghiile.
Excepții: mie sandalele cu șosete, deși disprețuite de lumea de fashion, mi se par OK. Un compromis bun: nu vă văd unghiile. Acum, nici iubit(ă) n-o să vă găsiți, dar hei, vă veți simți comfy…
Obiect: burta românilor.
Motiv: arătăm nașpa, suntem un dezastru ecologic și estetic. Suntem noua americă, cu chipsurile pe burtă. Șaorma în gușă. Hot-dogul pe ceafă. Înghețata în obraji. Toate astea sub niște tricouri cu gâtul uzat, alb-gălbui, care atârnă pe noi ca pe o bilă.
Pedeapsa: Mâncat broccoli de Crăciun și de Paști și în fiecare week-end.
Obiect: muzica în restaurante.
Motiv: muzica, la noi, e dată tare, atât de tare încât sar bulele din apa minerală și ajungi să bei apă plată. Muzica în restaurante merge de pe radiourile comerciale românești și cu asta am spus tot ceea ce era de zis. Muzica comercială în România e nasoală ca piperul inhalat, reclamele sunt stupide, iar majoritatea moderatorilor sunt niște hahalere care râd cum râde maimuța când își vede fundul în oglindă la 7 dimineața, după ce și-au lăsat puiul de hahaleră mică la grădiniță.
Pedeapsa: i-aș obliga pe patronii de restaurante cu muzica dată tare să-și ia micul dejun pe sunete de picamăr date la maxim, în baie, pe veceu. Pe “oamenii de radio” care “hărhăiesc” înainte de 8 dimineața i-aș pune în fiecare seară să tacă o oră, pe o bancă în Cișmigiu, în timp ce îmbrățișează un aurolac.
Acum, cred că v-ați dat seama că mai am niște chestii super populare pe care le-aș interzice.
Pe moment mă mulțumesc cu astea trei, plus un mic bonus: vă interzic să comentați.
