Într-o altă viață, apusă de ceva vreme, produceam diverse documentare. La un moment dat am primit un brief care suna așa: filmați cupluri care fac o treabă excepțională împreună. Găsiți cupluri ce construiesc afaceri, organizații, case, renovează patrimoniul, au vise mari, sunt un duo de artiști, scriitori, ceva.
Controversate și pline de bug-uri metodologice, întotdeauna m-au fascinat studiile din categoria “Love Lab” – Gottman and co1.
Te uiți la doi oameni prin oglinda prezentului – cum comunică, privirea, chipul și microexpresiile – și faci niște predicții. Ca la o discuție vinovată la o cafea, cu cel mai bun prieten, “auzi, amice, ăștia doi crezi că o să rămână împreună?”
Sunt într-o sală rece. Pregătim interviurile. Mă uit peste întrebări, punem luminile, le zâmbim – stați relaxați, e OK, vă ajutăm – și urmăresc perechea cu colțul ochiului, ca să determin starea subiecților ce urmează să fie filmați.
Uneori simt tensiunea lor de nedescris, abia mascată. Oamenii, sub stresul pregătirii pentru sesiunea de filmare, pur și simplu fierb. Văd pe ei că au pus un capac pe un conflict recent, dar sesizez apa care fierbe înlăuntrul lor. Sunt o oală sub presiune.
Vezi scânteile dintre ei ori privirile reci care taie aerul.
Alteori, ea stă pe un scaun și se uită departe pe fereastră, în gol, sau la un obiect drag ei, așezat undeva într-un colț de încăpere sau pe pereți. O fotografie cu bunica, un șemineu, o vază colorată – obiecte încărcate emoțional, doar ale ei.
Uneori e doar resemnarea. Ea stă cu capul aplecat, în timp ce el mototolește ceva prin încăpere, ca să-și disipeze stresul. Oameni plini de fulgere care caută pământarea.
Apoi, în timpul filmării, micile întreruperi și grimase. Idei pe care ea sau el nu apucă să le termine. Corecții aplicate în cruce, să vă explic eu-uri, după care, inevitabil, auzeam același lucru, formulat ușor diferit.
Grimase de tipul “Doamne, am mai auzit asta.” Puțin dispreț, veninul relațiilor.
Cupluri care nu au renunțat. Politicoși, atenți, dar reci, de fațadă. “Hai să le arătăm la oamenii ăștia drăguți care filmează ce mișto suntem.” Controlați, se interpelează cu dragă, da, dragule, pe un ton monoton. Eficienți, determinați, apatici.
Un cuplu mort care trăiește datorită unui păpușar numit marele contract economic.
Mai auzeam uneori – după 5-6 ani – despre cei care erau fierți la interviu. Trei sfert dintre ei nu mai erau împreună sau divorțaseră. Ceva în ratio-ul lui Gottman (87% sau undeva pe acolo) funcționează.
Cei “politicoși" însă aproape niciodată nu erau despărțiți la follow-up.
(Documentare nu mai fac. Îmi dădeau prea multe cearcăne.)
https://www.gottman.com/about/research/