Am o meserie tip jumătate știință–jumătate intuiție. Îmi place ceea ce fac. Oamenii îmi dau bani frumușei ca să le rezolv, legal, niște probleme și să-i ajut să crească, pe ei sau pe afacerile lor.
(Nu sunt coach, Doamne ferește și feriți-vă și voi de ei, cât puteți.)
De cele mai multe ori, ca să ajung la destinația bună cu clienții mei, parcurgem un proces prin care descoperim împreună minciunelele pe care ei le spun, cel mai adesea prin omisiune sau din necunoaștere, și minciunelele dulci pe care și le spun pentru a se simți mai bine pe termen scurt.
O modalitate de a descoperi bull-shit-ul în meseria mea este să pun cap la cap toate datele financiare ale unei probleme. Pentru cei terifiați de această frază, înseamnă că ne uităm, împreună cu clientul, de unde vin banii și unde pleacă în afacerea lui, de la primul până la ultimul leuț, apoi tragem niște concluzii deștepte. Cifrele macro pot minți la fel de frumos ca oamenii, by the way, dar măcar cifrele nu comentează când le chestionezi și le desfaci (și le refaci) ca să afli adevărul.
În minunata lume nouă și diversă care este astăzi România, au apărut zeci de subculturi și fenomene derivate din așa-numitul curent de downshifting - naiba știe cum se traduce. Pe scurt, vorbim de oameni care au renunțat parțial sau total la job-urile lor cu normă întreagă, ca să trăiască mai lent, mai conectat cu sinele și cu natura.
Să vă zic sincer, uneori și mie îmi vine să-mi bag laptopul în mașina de spălat și să mă tirez până-n Filipine și să mă întorc când redevine Băsescu președinte. Pentru cei foarte tineri, Băsescu a fost președintele României o vreme.
Aceste fenomene de downshifting au coagulat în jurul lor zeci de mii de admiratori sau downshifteri aspiranți. Din umbra unor job-uri solicitante, valuri de oameni visează la căsuța aia mică de la sat, ciripitul păsărilor dimineața și, per ansamblu, vor să ducă o viață în care muncesc mai puțin. Ca atare, își imaginează două strategii: muncă mai puțină prin reducerea costurilor personale (”se poate trăi cu mai puțin”), sau optimizarea (completarea) bugetului personal prin autoproducția în gospodăria proprie (”o grădină mică și niște găini, ca să mâncăm ceva sănătos și ieftin”).
Alte modele de downshifting promovează trăitul aliniat cu propria energie: cafele luni la prânz, în oraș, plimbări lungi, solitare, prin parcuri, marți dimineața, dacă așa simți tu, odihnă când vrei tu, munca doar creativă, 9 ore de somn, pe ceas. Tot ce trebuie să facem este să ne recunoaștem emoțiile, să zicem suficiente NU-uri, să căutăm alte căi, atunci când cele curente ne duc pe cărări energetice inferioare. Soluția hip este să trăiești asincron cu societatea, dar sincron cu energia ta.
Modelele de downshifting sunt promovate prin zeci de hub-uri digitale (grupuri de social media, publicații, forumuri) de către oameni care au reușit să rupă lanțul toxic al muncii în exces. Moderatorii(-guru) acestor grupuri defilează prin mass-media cu speech-uri antisistem și o critică socială amplă a modelului curent de dezvoltare urbană. Downshifterii-guru lovesc tare, de sub umbra nucului lor sexi din rural, în sistemul curent și în orășenii care nu au înțeles sensul vieții în tihnă.
Liderii acestor grupuri, în traiectoria lor de a păstra vie flama mișcării de downshifting, lucrează cu elementele clasice de propagandă-promovare (mă rog, branding) instituționalizată: au logo-uri, planuri de comunicare, dau interviuri, au secunzi care administrează grupurile, au valori afișate, tot tacâmul.
Dacă dai o tură digitală prin aceste comunități digitale, vei observa că se promovează varii modele de downshifting, alături de alte mutări de tipul repurposing personal, adică autodescoperire și virarea spre cariere construite din pasiune.
Soluțiile lor sună așa. Mutatul la țară. Mutatul în creierii munților. Mutatul pe o insulă grecească sau în Spania, unde, dacă nu știați, e mai ieftin de trăit. Trăitul din scris. Joburi lejere online, că sunt cu miile. Artizanat și lumânări hand-made, pentru nișa premium. Și etc.
Ce legătură au aceste grupuri și liderii lor cu meseria mea și minciunelele? O s-o spun direct chiar dacă nu sună așa de blajin: cei mai mulți guru mint de îngheață apele, iar destul de mulți naivi se uită în gura acestor guru și înghit acele adevăruri parțiale tăvălite prin minciunele roasted. Dar minciunile au picioare scurte sau cum zice mai frumos domnuțu’ Elvis:
Truth is like the sun. You can shut it out for a time, but it ain't goin' away.
Elvis Presley
(traducere: “Adevărul este ca soarele. Îl poți ascunde o vreme, dar nu va dispărea.”)
Minciuna mare și groasă promovată de acești oameni este următoarea: aproape niciun downshifter-guru nu zice cât câștigă, de unde-și primește banii, cât de des, ce venituri ocazionale suplimentare are și ce infrastructură a primit, moștenit sau ce resurse utilizează pro-bono, gratuit.
Astfel, oamenii obosiți, cum ar fi corporatiștii cu burnouți, tinerii născuți obosiți, mamele epuizate, bărbați în celebra criză de mid-life sau în general oamenii obosiți sau blazați, sorb cu nesaț pozele instagramabile și poveștile unora care au făcut “pasul decisiv” fără să se uite în urmă.
Și pentru că un downshifter nu zice niciodată adevărul complet, mulți oameni iau de bun ce scriu acești guru pe net și se decid, influențați de aceștia, să facă niște ocolișuri absolut inutile și costisitoare în viață, fără să aibă informațiile corecte, din capul locului.
Se mută în cotloane de sate inimaginabil de neprietenoase, unde nu au, în mod evident, acces facil la resursele esențiale unei vieți civilizate, într-un rural românesc subdezvoltat. Carierele lor se retrag în fundal, mersul la stomatolog devine un proiect, află rapid cum banii în rural se topesc la fel repede ca la oraș, net-ul nu e chiar așa de bun și, dramă mare, curentul pică frecvent, roșiile n-au suficiente proteine, iar puii mov sunt scumpi în magazin. Găinile din curte sunt foarte needy, lemnul trebuie tăiat și gazul costă enorm ca să încălzești o casă.
Per ansamblu, dacă nu ești spion și n-ai acces la Excelu’ (tabelul) cu veniturile acestor downshifters-guru care promovează viața liberă, nu vei afla niciodată niște adevăruri esențiale despre viața downshiftuită:
Mulți guru porcăiesc capitalismul și economia bazată pe exploatarea omului și în același timp promovează o imagine idilică a traiului de la sat. Ei bine, de fapt, mulți dintre ei sunt mufați – parțial sau total – la economia mainstream. Lucrează “part-time” la o firmă, merg sezonier în vest, traduc, fac proiecte “de consultanță”, web-design, programează, au un gheșeft cu primăria și multe altele. Pozele cu iarba verde perfectă nu reflectă aceste surse de venit.
Mulți guru au venituri nedeclarate. Ei cară, tractează, vând marfă, tranzacționează terenuri, conduc tractoare, dar nu vorbesc despre muncile de jos sau muncile fizice, pentru că nu sunt munci sexi. Pozele lor nu reflectă acest lucru. Când vorbesc de munca fizică, nu zic cât de nașpa este să te bată în cap soarele pe câmp, ci ne dau reels-uri virile.
Mulți guru trăiesc pe modelul iubi. Iubi este un programator sau o programatoare online, lucrează la ceva bursă sau fond sau ceva online, e un crypto-bro sau crypto-sis ce are noroc, e nașul sau nașa primarului și are o firmă de betoane. Iubi, în consecință, produce bani frumușei. Iar perechea donwshiftuită renovează casa veche, plantează flori, bea cafeluță la soare când obosește și ne arată poze din care nu reiese că banii în casă sunt făcuți de iubi cel muncitor.
Modelul moștenire la oraș. Dacă predecesorii unui guru s-au spetit să producă două apartamente în marile orașe din România pe care guru le-a moștenit cu acte în regulă, două chirii și niște găini libere poate scoate un guru pe zero, cel puțin câteva luni, până intervine o cheltuială mai mare. Dar în lunile alea fără cheltuieli neașteptate, guru cel pasionat va vorbi de downshifting și va face promovarea conceptului călărind sacrificiul bunicilor lui care s-au rupt în muncă pentru casele care-i susțin lifestyle-ul de guru downshiftuit.
Modelul papa sau mama. Există părinți darnici sau părinți care-și controlează copiii lor prin bani. Aceștia finanțează viața downshifted a pruncilor lor, cu condiția ca aceștia să fie niște omuleți cuminți, ascultători și să răspundă în fiecare zi la telefon. Poți să pui câte poze vrei tu pe Insta, dar când sună mămica, sursa ta de bani, atunci răspunzi cum răspunde omul onest când sună ANAF. Adică instant.
Modelul guru investitor cu nas și noroc. E genul de guru care a băgat bani în ceva care produce alți bani, dar nici în ruptul capului n-ar zice că-i intră bani pe card fără sa facă nimic. Antreprenori retrași prin exit (afaceri vândute), oameni care au moștenit bani și i-au investit bine și multe alte modele discrete. investitorii ăștia n-au chef ca alții din sat să afle că sunt bogați.
Modelul fraieri și autentici. Oameni care chiar trăiesc downshifted și-și sparg economiile lor adunate din jobul corporate, 20-30 de mii de euro. Banii se duc în reprize de 1000 de Euro pe lună, în timp ce ei laudă traiul downshifted, dar nu au un model financiar. Aceștia reintră în ordinea capitalistă după 2-3 ani sau chiar mai repede dacă fac un copil.
După aceste expose lung, vă las cu o singură recomandare pe care n-ați cerut-o și, bonus, o piesă faină.
Recomandarea mea este: Downshifting? Arată-mi Excelu’, soro.