Instituții românești old-school care renasc: RRR. (1)
Și dacă serviciile publice sunt mai pentru oameni?
După revoluție, serviciile media în România au – nu, stop, băi, Poie! Sunt tânăr, n-am voie să folosesc analogii din astea expirate cu revoluția și cei 30 de ani care n-au fost suficienți ca să.
Să reluăm, în acest mega-digitalo-tech-polis care înseamnă astăzi spațiul media, după 30 de ani de capitalism accelerat, o grămadă de servicii media s-au transformat în mașinării de “fun” și “publicitate”. În engleză, popular garbage. Astăzi, câteva idei despre zgomotul infernal ce vine de la …. radio.
Deschide 90% din posturile de radio comerciale și-ți vine să smulgi aparatul din bord. Sau să dai cu el de pământ.
Eu personal, în acest spectru semi-medieval de manifestare radio, am descoperit, din pură întâmplare, că unele instituții, pe care dreapta surescitată le-ar desființa pentru că sunt perimate, au devenit, de fapt, o oază de bun simț, liniște și preludiu intelectual.
Iată o instituție pe care aș pupa-o pe frunte dacă instituțiile ar avea frunți.
Radio România (și Radio România Cultural).
Faceți un experiment și ascultați vreo 2-3 zile Radio România Actualități sau RR Cultural. Veți avea o surpriză.
Oameni care invită artizani la interviu. Fermieri reali care se plâng de recoltele lor. Oameni care prezintă – incredibil – date atunci când vorbesc despre un subiect. Oameni care povestesc despre copilăriile lor. Live-uri de la evenimente organizate de asociații civice.
Prezentatori cu dicție ca la carte. (Okay, uneori cam melo, dar totuși plăcută).
Binge-uri de disco bun, jazz, blues-uri sau pop fără botox.
Acum 15 ani, privatul se uita la jurnaliștii Radio România ca la niște specimene expirate. Acum privatul s-a transformat într-o grădină zoologische plină de hărhăiăitori la 6 dimineața. Despre ce aș interzice am mai scris – da, aș pedepsi oamenii de radio. Să nu-mi ziceți că generalizez. Știu că exagerez, de much fun, cum fac și ei.
Bun, dar ca să vedeți că nu sunt doar un părerist expirat, vă pun aici un grafic de audiență. Steluțe. Pe urban, Radio România împarte primul loc.
Nu știu, în schimb, dacă Radio România mai reușește să comunice cu noua generație.
(Reușește să comunice cineva cu noua generație? În afară de, bineînțeles, marile companii care vând băuturi carbogazoase, da, ăia știu să salute generația tânără, hei, măi, sugar plus cafeină egal love cu capacul legat, have fun, sparge banul, ești un tânăr special. Și asta nu e glumă).
Ne auzim pe undele lui Poie. Stați pe frecvență.