Au trecut deja 2 zile și am venit să vă spun că nu am nicio părere despre scandalul Coldplay.
De fapt, mint, sigur aș avea ceva de zis, dar sunt un laș, e crunt pe Internet, orice ai zice, ieși terfelit.
Dacă e să zic ceva, sigur ar trebui să mă delimitez de manelele astea, că am prieteni finuți și știți cum e, trebuie să arăți că ești și tu băiat finuț, bagi niște virtue signalling, ceva cu “respect muzica bună”.
Așa că o să zic că manelele nu e muzică, ca să nu supăr jazz-manii și jazz-womanii din lista mea, oameni de cinste, faini, cool, cântă prin baruri unde se bea rose-lemonade.
Nu vreau să-i pierd pe cei din my Rose lemonade gang, dar vreau totuși să le zic că nu e ok să se fluiere rasisme.
N-o fi maneaua nu vârf de gamă cu valorile alea-alea cu lanțuri, argint, misoginisme și dușmani, dar na, chiar nu trebuie să fim încuiați. Eu sunt un antirarist și practicant de open-mindedness și sunt de părere că nu e ok să să canceluiști un manelist, mai ales nu pe unul muncitor, că scena nu-i muzeu și nici academie.
Problema care mă face nesuferit în ambele tabere? Îi înțeleg și pe ăia din public. Că nu au comandat manele, iar Coldplay ăla putea se bage ceva populară ca Freddie în Budapesta cu Virágom, virágom, retro-futurist așa, să ne mângâie poporul băutor de rose-lemonade pe orgolici.
Iată, cât de departe este străinezu’ cântăreț Coldplay de spațiul ăsta cultural, unde toată lumea vrea să aibă dreptate, inclusiv jurnaliștii care trag articole kilometrice ca să ne zică de care parte a istoriei ar trebui să ne ofensăm.
În social media cel mai grav lucru este să nu ai nicio părere, iar dacă reușești să cuprinzi cu mintea și să ții în cap mai multe păreri contradictorii, sigur la un moment dat o să-ți explodeze capul.
Și uite, de asta mă abțin eu să-mi spune părerea despre scandalul Coldplay, ca să nu-mi explodeze capul neofensat.
Pe scurt, și apropos:
Concertul, concertul, cum fu?