Oamenii dezvoltă tot felul de manii. Cei mai mulți dintre noi urmărim cu sete traseul altor oameni. Inamicii sunt mereu o sursă fantastică de entertainment, mai ales când suferă.
Pe mine, de ceva vreme, mă interesează mai mult destinul unor cuvinte. Există cuvinte care stau netulburate decenii întregi și sunt folosite doar în sensul lor adevărat până ce, la un moment dat, undeva într-o agenție de PR cu fotolii roșii, sub un poster de Marilyn Monroe comandat de pe internet, un om din PR se ridică fericit și exclamă:
“Guys, am găsit cuvântul potrivit!”
Tensiunea fiind rezolvată, echipa de creație iese la bere și cuvântul este lansat prin mașinăria de comunicare. Peste cinci ani, zeci de creativi vorbesc aceeași limbă, utilizând aceleași cuvinte în trend, pentru aceleași companii, fără să știe că Dănuț de pe fotoliul roșu, între timp retras într-un burnout crunt, este trendsetterul original. Dănuții lumii sunt cei care ne dăruiesc aceste experimente semantice.
Dănuții lumii ucid cuvinte. Dănuții lumii au desfigurat, de exemplu, frumosul cuvânt numit “comunitate”.
“Nu mai există clienții unei bănci, ei sunt membri unei comunități.”
“Nu mai există abonații unui newsletter, ei sunt o comunitate.”
“În supermarket ai acces la o comunitate, nu la produse așezate pe un raft metalic, sub neoane albe, într-o hală mare.”
Definiția de la care pornesc Dănuții lumii în procesul lor de de boxing polisemantic: o comunitate înseamnă un “target group” interesat de aceleași lucruri.
Definiția pe care o avea bunica mea pentru o comunitate suna așa:
“O comunitate este cea în care cineva îți aduce o farfurie de supă și discuți despre migrenele tale și nepoții de la oraș”.
Scorul final al meciului comunitar-semantic, în opinia mea, arată așa:
Bunica mea – Dănuții lumii: 1 – 0.