Astăzi vremea pentru tine, bărbat adevărat la jumătatea vieții, este nefavorabilă.
Te enervează căldura care te topește. Pe plajă, soarele din concediu te prăjește ca pe o hamsie anonimă. Mai bine stai pe telefon sub umbrelă în timp ce câinele tău este luat de valuri, până-n Bulgaria, unde leșul necuvântător se va umfla ca o sferă, mare cât burta ta roșie, și va declanșa o mină marină rusească, lângă o plajă de nudiști, speriind în așa hal oamenii, încât aceștia vor alerga dezbrăcați până-n Vama Veche, unde nimeni nu va râde cu poftă, nici măcar tu, gonitor de nudiști, pentru că ți s-a atrofiat simțul umorului și tot cu ochii în telefon ai rămas.
Ploaia te deprimă. Poezie nu mai citești pentru că viața de adult există ca tu să faci în principal bani. Îți amintești ceva din poeziile lui Bacovia și ceva cu plumbul ăla, dar poți recita poezii doar după vreo 10 beri, singurele adjuvante care te ajută să-ți penetrezi scoarța ultimilor 20 de ani de depresie groasă, ca o descărcare electrică din norii amintirilor.
Vântul îți suflă nisip în ochi de pe fațadele clădirilor vechi și nu-ți șoptește nimic. De ce nu face primăria nimic? Nu vezi deloc bine când nisipul din mortarul interbelic se adună în colțul ochiului tău stâng.
Râurile se umflă și-ți vor inunda casa de vacanță. Un pește viu face un tur-de-înot-clipocind pe parchetul tău de cireș. Apoi moare și pute rău de tot, pe deluțul ce s-a format din parchetul umflat.
Te va sictiri poleiul pentru că nu-ți vei putea căra copiii la școală cu mașina. Ție nu-ți place să aluneci în viață. Investești mai mult timp în a compara specificațiile cauciucurilor de iarnă decât în topul școlilor private la care vrei să-ți înscrii copiii.
Grindina vine peste curtea ta cu gazon raw green, o, ce ne-nenorocire teoretică, da, te lasă rece nenorocirea, pentru că tu ai garaj, iar fermierii ăia din reportaje, cu solariile distruse și roșiile făcute bulion pe câmp, ar fi trebuit, zici tu, să-și facă asigurare, dar n-au suficientă educație financiară.
Ceața e de rahat, pentru că tu vrei să vezi mult înainte, fiind un învingător din naștere. O ceață avem, de ce nu o controlăm?
Fulgerul e cel mai nașpa. Tresari de fiecare dată și vorbești despre ceva morți, dar de fapt așa tresari tu din copilărie, de când te bătea tata tradițional ca pe un câine.
Zăpada, da, zăpada, poate e singura care acoperă mizeria din jur. Fulgii de zăpadă te liniștesc cumva. Când ninge simți că vremea e a ta.
Deschizi geamul, privești fulgii, fulgii, fulgii, desfaci o bere, mai multe. Bea până nu mai simți nimic, bărbat adevărat! Zâmbești fericit. O adiere de vânt, un fulguț rătăcit vine în vizită și-ți șoptește: “am ajuns”
Fulguțul se așează pe pleoapa ta și nu se mai topește niciodată.