De la o vreme încoace mă tot gândesc la cât de ostili sunt oamenii în social media. Cu algoritmii știm cum e: sunt făcuți pe arhitectura profitului.
Acum trei ani am scris o carte de poezii experimentale, în vers alb, în engleză, despre cum ne face să ne simțim timpul petrecut în social media. Am scris despre nostalgia primelor telefoane și “Te iubesc-uri” trimise prin SMS, despre prietenii rupte sau tulburate în urma unor certuri în social media, despre umbra pe care ne-o proiectăm în digital, atunci când nu ne vede nimeni.
Niște idei pe linguriță, consumate în câteva cercuri poetice de nișă americane.
Decisesem să las în urmă engleza care, vreo 15 ani, fiind limba principală de lucru, mi-a contaminat tot vocabularul în română. Cartea aia a fost cântecul meu de rămas bun. După ce am pus pixul jos, m-am apucat de cântat.
(Prea multe cuvinte descărcate. Am rămas cu un gol. Muzica umple.)
Altfel, social media azi:
Oriunde te uiți, cu oricine vorbești, dacă omul are o fărâmă de detașare lucidă, când vine vorba de social media, “internetul din internet”, îți va spune în ce hal s-a degradat platforma socială cutare.
”Poie, tu ai văzut cum vorbesc oamenii acolo?”
Da.
S-a schimbat aerul conversațiilor. O picătură de oțet nu acrește supa. Nici măcar o linguriță. Dar un polonic, da. Ăla da, oricât de mare ar fi oala. Azi, social media a ajuns să fie în cea mai sălbatică formă a ei. Azi social media există în cea mai profitabilă formă a ei:
La început, o postare era extensia omului real. Cuvintele erau livrate de un cetățean cu nume și prenume, adresă, cu o poză de profil, alături de familia sa, spre exemplu. Oamenii nu se autocenzurau, dar aveau totuși un simț al demarcației. Uite, până aici mă duc.
“Persona offline” scria și în online. Doar în penumbra forumurilor ascunse la marginea internetului se mai linșau frontal oamenii, anonimi, ascunși după nick-names și ecrane negre. Acele locuri erau locuri ocolite de oamenii serioși, din cauza concentrației de neplăcuți și a proastei dispoziții, generalizată.
Mergeam pe Facebook ca să arătăm ceva - un copil, o vacanță, o carte, un film. Sau spuneam ceva, o idee, pe care alții o dezbăteau. Nu (prea) erau influensări. Dacă te contrazicea cineva, lipea două trei argumente pe wall, ei bine, la un moment dat, destul de repede, dezbaterea se termina. Nimeni n-avea chef de venin mai mult de o dimineață.
Certurile erau mai degrabă poziționări. Certăreții erau ca acei câini de pe lângă casele cătunelor noastre semi-părăsite. Câinii ăia care ies la harță și intimidare, de după gardul unei case, știind bine că se află dincolo de limita gardului. Niște lătrat, un hei înapoi apăsat - gata.
Dar limitele s-au dilatat. Acreala a permeat și oamenii latenți. Oameni decenți, care de regulă zic pas la certuri, ajung în prima linie, victime, sau după caz, mici abuzatori verbal.
X, bucătar. Obișnuiam să bem câte o bere târziu în noapte, acum vreo două decenii. Un om jovial – o plăcere să stai la masă cu el. Azi, aparent, implicat în certuri monstru, online, despre, ca să-l citez, “cât de proști sunt unii.”
Treaba asta la un moment dat se va termina. E prea mult. Sunt puțini cei care strică supa, ce-i drept. 10%? Suficienți, polonicul acrit.
Social media azi e plin de maidanezi sălbatici. Un spațiu nociv, din care, onest, nimeni nu mai pleacă luminat. Printre maidanezi, devii maidanez, ori te retragi și te uiți de pe margine, cum face majoritatea.
Mai avem și asta. Iată, ca idee, legătura dintre abilitățile cognitive și participarea politică în online:1
Pe de altă parte, știm de ce suntem acolo în social media, co-dependenți. Mergem acolo pentru că suntem într-o “inevitabilitate socială”.
Pentru că acolo s-au concentrat oamenii și resursele.
Va fi bine, dar nu prea curând.
din Nature: “Acest studiu transnațional investighează modul în care psihopatia, narcisismul și teama de a pierde oportunități (FoMO – fear of missing out) influențează participarea politică online și modul în care abilitatea cognitivă moderează aceste asocieri. Pe baza datelor provenite din Statele Unite și din șapte țări asiatice, rezultatele arată că indivizii cu niveluri ridicate de psihopatie și FoMO sunt constant mai predispuși să se angajeze în activități politice online. Deși narcisismul este, de asemenea, asociat cu participarea, această relație apare doar în trei dintre cele opt țări. În schimb, o abilitate cognitivă mai ridicată este uniform asociată cu niveluri mai scăzute de participare politică online.
Un aspect notabil este că relația dintre psihopatie și participare este mai puternică în rândul indivizilor cu abilitate cognitivă scăzută în cinci dintre țări, sugerând că persoanele cu nivel ridicat de psihopatie și nivel scăzut de abilitate cognitivă sunt cele mai active în implicarea politică online. Aceste constatări evidențiază interacțiunea nuanțată dintre trăsăturile de personalitate negativă, FoMO și funcționarea cognitivă în modelarea angajamentului politic digital în contexte socio-politice diverse.”